Poète noir, un sein de pucelle
te hante,
poète aigri, la vie bout
et la ville brûle,
et le ciel se résorbe en pluie,
ta plume gratte au cœur de la vie.
Forêt, forêt, des yeux fourmillent
sur les pignons multipliés;
cheveux d’orage, les poètes
enfourchent des chevaux, des chiens.
Les yeux ragent, les langues tournent,
le ciel afflue dans les narines
comme un lait nourricier et bleu;
je suis suspendu à vos bouches
femmes, cœurs de vinaigre durs.
*
Poet sumbru
Poet sumbru, un sân de fecioară
te bântuie,
poet acrit, viaţa fierbe
şi oraşul arde,
iar cerul se împlineşte în ploaie
pana ta zgârie în miezul vieţii.
Pădure, pădure, ochi ce mişună
pe mugurii ce se-nmulţesc;
coama furtunii, poeţii
încalecă pe cai, pe câini.
Ochii se-nfurie, limbile rotesc,
cerul inundă în nări
ca un lapte matern şi albastru
sunt atârnat de buzele voastre
femei, trainice inimi de oţet.
*
Traduit du roumain par Cindrel Lupe
Poezie franceză și francofonă 