Aristide Bruant (1851-1925) Innocent

Oui, Monsieur l’Président, j’braconne,
J’maraude aussi, chacun sait ça,
Mais j’ai jamais violé personne,
Surtout la fille à c’tte femm’-là!…
Sa fille!… Alle a pris sa volée
Sans qu’on la pousse… ah! nom de Dieu!…
Et v’nir sout’nir que j’l’ai violée!
Sa fille!… a sortait pas d’mon pieu.

Alle est v’nu’ comm’ ça, sans qu’j’y d’mande,
Un beau soir, entre loup et chien.
Alle était plat’ comme eun’ limande;
Quant à du néné, yavait rien.
N’empêch’ que j’me suis laissé faire,
Moi j’suis obligeant et bon fieu…
Et pis j’dois êt’ eun’ bath affaire!…
Sa fille!… a sortait pas d’mon pieu.

J’avais beau y dir’: – Faut qu’tu t’lèves;
Si tu restes là, j’vas m’fâcher.
– De quoi? qu’a m’répondait, tu m’crèves,
Je m’tiens pus d’bout, j’peux pus marcher.
Pendant qu’j’allais tirer d’la marne,
Mam’zell s’allongeait dans l’milieu
D’mon poussier… a faisait sa carne…
Sa fille!… a sortait pas d’mon pieu.

Et v’là-t’y pas c’tte vieill’ noceuse
Qui vient sout’nir, mon Président,
Que j’yai violenté sa pisseuse…
Ah! non!… vrai!… c’que c’est emmerdant!!!
Mais d’mandez-y donc qui qu’est l’père?
Personn’ ne l’sait, mêm’ pas l’bon Dieu.
Mais c’est eun’ putain comm’ sa mère!…
Sa fille!… a sortait pas d’mon pieu
*

Nevinovat

Da, Dom’Prezident, pe şest mai vânez,
Mai manglesc un pic, şi cu asta basta,
Dar nici d’o să mor no să violez,
Şi în primul rând nu pă fata asta!
Fata asta! hm… Singură şi-a luat-o
Fără so rog io… Pe dracu bălţat!
Să dea ea dân gură c-aş fi violat-o?
Fata asta?… nu-m’ mai ieşea din pat.

A ven’t chear ea, făr’ săi cer nemica,
Într-o seară, da, pă la asfinţit.
Turtită iera cum ie şi plătica;
Io zău că nici neam dă ţâţe nam zărit.
Nu iam zis nemic, ca să văd ce poate,
Că’s un om de salon şi ândelicat…
Aş putea zicea că sunt bun la toate!…
Fata asta… nu-m’ mai ieşea din pat.

Io îi tot ziceam: – Scoal’te negreşit
Dă mai şezi aici io mă supăr, fa.
– Ce vrei? mi-a răspuns, cât m-ai găurit
Nu mă ţin pe craci, nu mai pot mergea.
Când io de-un chiompan o trăgeam degeaba,
Paraşuta naibii chear s-a aşezat
Pă culcuş comod… şi făcea pe gloaba…
Fata asta… nu-m’ mai ieşea din pat.

Şi acum veni codoaşa bătrână
Să vă mintă chiar, Domnu Prezident,
Caş fi violato pe fi-sa, de bună
Calomnie chiar! Ieste evident!
Tac’su cineo fi? L-a luat A-cu-coasa?
Că nij Dumnezeu încă na aflat.
Însă ea-i o poamă cum era şi mă-sa!
Fata asta… nu-m’ mai ieşea din pat.
*

traducere de Cindrel Lupe

Cet article a été publié dans Aristide Bruant. Ajoutez ce permalien à vos favoris.

Laisser un commentaire